Anacronica [...]

Pasii sai  grabiti tresar,
In aleanuri visatoare.
E un tanar solitar,
Zbuciumat in asteptare.

E cuprins de-a sa visare
Si pe ganduri sta intr-una,
Poate Ea ii va rasare,
Pentru totdeauna.

Ah, copile, amagit esti
De insasi inima ta.
In veci sa nu crezi femeia
Si in veci n-o astepta!

Ea-i placere trecatoare
In a vietii vestiar
Si cu fete zambitoare
"Ea" te lasa singur iar...

Nu as schimba pentru nimic in lume deliciile zbuciumului meu :)

   Da, nu as vrea sa schimb nimic. Aproape nimic. La ce sa ma schimb ? M-am obisnuit prea mult cu mine asa cum sunt ca sa incerc sa ma schimb. In esenta, oare o schimbare ar insemna de fapt o schimbare ? Adica, nu cred ca exista schimbari in esenta genetica, primara si definitorie a lucrurilor, exista doar tranzitii de stare, forma si aspect. Lucrurile, si cu atat mai mult, oamenii, in esenta lor indestructibila, nu se pot schimba, iar metamorfoza este un mit, un termen inventat pentru a defini o notiune nu mai putin inventata.
   Da, nu vreau sa ma schimb. Oricat de neasteptate si violente ar fi fluctuatiile vietii mele, intr-o relativitate absoluta cu universul care ma inconjoara, voi ramane acelasi suflet de copil camuflat sub masti zambitoare. Copilul din mine este cel care va trai vesnic, sfidand absolutul iubirii. Nimic nu se pierde, totul se transforma. Totul se transforma, dar totul ramane acelasi. Iar eu am doar un suflet de copil, care refuza sa creasca.

Colectie de vorbe in vant ...

   Ieri  noaptea, pentru ca tot nu ma prindea somnul, am decis sa ridic praf scotocind prin cutiile vechi ca sa imi gasesc vechiul jurnal, cu care totul s-a inceput. Unele fragmente nu le recunosteam, altele nu le puteam intelege, erau prea criptate pentru o anumita decada din viata mea. Dar, sfidand somnul, plictiseala, refularea, am reusit sa selectez cateva fragmente mai reprezentative, care la un moment dat mi'au marcat viata.

[***]

• I get stupid when I don't trust my instincts.
• There was a girl, a little one, a princess. She never had a crown. But I was a princess.
• You are so far away that missing you already brings us closer.
• I'm just a prayer for the paper cranes in this world. So don't ask for more.
• Nu intreba prea multe. Iar intrebarile, raspunsul carora nu vrei sa-l afli, nu le pune deloc.
• What you want defines who you are and when you want nothing - you are noobody.
• Life is pretty good when you believe it is.
• Life is a cage. But I work for freedom.
• Live on impulse. Listen your instincts. 
• When my wild heart wants something, I do it.
• Being alive means suffering.
• Happiness is freedom and there is no happiness when your soul lives in a cage of repression.
• I don't believe love comes from heaven, still it hurts like hell.
• In fiecare om o iubire intreaga isi face prezenta, aceasta il determina sa iubeasca si mai mult. Un singur lucru sa stii : libertatea iubirii este garantata, iar dragostea invinge intotdeauna.
• Durerea e un impuls, nu o fatalitate.
• If life is like a movie, I'm an evil character.
• Gresim atunci cand avem putina intelegere, dar suferim abia cand intelegerea noastra sporeste.
• Nu e mai sarata o lacrima decat gustul marilor deceptii.

Sunt aici pentru a va spune povesti :)

   Ai sa vrei sa cunosti multe lucruri. Ai sa ai de urcat munti si coborat vai, ai sa ai de carat povara singuratatii, sau canonul tacerii si intr-o zi din viata ta ai sa-ti pui intrebarea "De ce?". Si o sa te doara. Ai sa vrei sa stii, sa patrunzi aceasta taina precum ai patrunde intregul univers printr-un bob de roua. Eu stiu ca totul e in zadar. Pentru ca, de fapt, adevarata intrebarii a vietii tale o sa fie " Unde esti tu? Unde te-am pierdut?".

   Ai sa incerci atunci sa te opresti din drum, dar va fi prea tarziu. Pentru ca prea putin te-ai straduit sa intelegi la timpul potrivit. Nu stiu daca o sa intelegi cat de covarsitoare este drama unui vis pierdut, dar cochetez cu gandul ca vei regreta cuvintele nerostite, atingerile care nu au fost sa fie, privirile care s-au ratacit.

   La baza creatiei sta tragedia. Doar ea da culoare nemarginita tulburarilor noastre si sapa in abisul ignorantei. 

Mintea incearca sa uite, pentru ca omiprezenta constiintei apasa asupra inimii si sufletului.  Si din pacate nu putem nega visele pierdute. Dar putem face abstractie de ele, le putem lasa in trecut, pentru a ne concepe un alt viitor.

   Si de fapt, ce sunt toate astea ?! Incercarile de introspectie si analiza in interiorul unor lucruri imperceptibile? Ce valoare au ele?

   SUNT AICI PENTRU A VA SPUNE POVESTI. IAR VOI SUNTETI AICI PENTRU A LE CREDE. NU PENTRU A INCERCA SA CONTURATI CINE SUNT EU CU ADEVARAT. 

Sunt disperat, adica imi fac planuri de trecut.

   Incerc tot timpul sa inving starile depresive, dar as vrea sa ma abandonez total unei tristeti lascive. Vreau sa imi exploatez sufletul pana la limita, pana la decadenta, pana la cunoasterea absoluta a dimensiunilor metafizice. Incercarile permanente de a-mi imbraca tumulturile in vesmintele vorbirii ma ametesc si imi adancesc abisul disperarii. Dar, in acelasi timp, sunt unicele manifestari rodnice ale starilor maladive de depresie care ma invaluie. Prin efectele introspectiilor pe care le declanseaza, ele nu reprezinta un oftat de tristete, ci mai curand un strigat de disperare.
   Incercarile mele de a umple cu suflet formele goale ale cuvintelor sunt epuizante, distructive si infructuoase, dar sunt singurele care ma despart de adormirea cugetului. Iar disperarea, disperarea nu e decat durerea unei sperante care nu este hranita si zadarnicia unui vis imposibil ...

   Draga blog,
   Am sa incep prin sincera prezentare a scuzelor mele pentru ca te-am neglijat ultima perioada :) Nu am facut-o intentionat, crede-ma. Ba din contra, as fi preferat sa imi petrec timpul in compania ta in detrimentul activitatilor pe care am fost nevoita sa le practic ultima vreme :-j.
   Sunt lucruri pe care le facem din pasiune si lucruri pe care le facem din obligatie, insa doar ceea ce este un produs exclusiv al pasiunii si inspiratiei este valoros. Multi oameni se dedica unor lucruri neinteresante, care stirbesc din bucuria creatoare si multi dintre noi fac lucrurile pe  care se simt obligati sa le faca. Asta imi frange inima.

[***]

                                                                          

 Si printre multe acitivitati cotidiene, mi-am facut timp si pentru a gandi la Tine, pentru ca daca nu traiesc pentru a gandi la tine, pentru a contempla ruinele unui sentiment ce m-a coplesit, nu am la ce trai. Am auzit ca de la dragoste la ura e un singur pas. Dar un pas mai mare. Cică. Cred sau nu cred, nu conteaza. Tot ce stiu e ca ura este o forma maladiva a iubirii si chiar daca nu inseamna absenta acesteia, nimic ce rasare din ura nu poate servi ca temelie pentru existenta umana.
   Exista un moment crucial in toate. Un moment crucial al fiecarei zile si al fiecarei iubiri. Cateodata este momentul cand te trezesti sa contemplezi sacrificiul pe care l-ai facut in numele unei iubiri oarbe, a unei inimi surde. Uneori iubirile sunt inexplicabile nu atat prin factura lor, cat prin extraordinarul cu care inima isi alege febletea.  Cert este ca nu suntem siguri niciodata daca o iubire primita sau daruita este si una meritata.
   Iubesc si intelegerea faptului ca iubirea mea se indentifica cu un strigat in vid, cu o chemare in neant, spre culmile absolute ale ignorantei este o durere mai adanca si mai covarsitoare decat insasi povara unei iubiri neampartasite, strivitoare prin profunzimea ranilor vii pe care le lasa in fiecare secunda in sufletul meu.
    Sunt momente in care tind sa cred ca ce-a fost mai greu a trecut si momente in care ma sufoc de la prea mult sentiment. Si ambele aspecte sunt reale. Pentru ca iubirea, chiar daca s-a vindecat, ma poate dobori printr-o covalescenta subita.

   Si o melodie superba de la scumpii, vechii amici 3rei Sud Est ! Au fost vremuri si vremuri ... [:*]