Anacronica [...]

Pasii sai  grabiti tresar,
In aleanuri visatoare.
E un tanar solitar,
Zbuciumat in asteptare.

E cuprins de-a sa visare
Si pe ganduri sta intr-una,
Poate Ea ii va rasare,
Pentru totdeauna.

Ah, copile, amagit esti
De insasi inima ta.
In veci sa nu crezi femeia
Si in veci n-o astepta!

Ea-i placere trecatoare
In a vietii vestiar
Si cu fete zambitoare
"Ea" te lasa singur iar...

Nu as schimba pentru nimic in lume deliciile zbuciumului meu :)

   Da, nu as vrea sa schimb nimic. Aproape nimic. La ce sa ma schimb ? M-am obisnuit prea mult cu mine asa cum sunt ca sa incerc sa ma schimb. In esenta, oare o schimbare ar insemna de fapt o schimbare ? Adica, nu cred ca exista schimbari in esenta genetica, primara si definitorie a lucrurilor, exista doar tranzitii de stare, forma si aspect. Lucrurile, si cu atat mai mult, oamenii, in esenta lor indestructibila, nu se pot schimba, iar metamorfoza este un mit, un termen inventat pentru a defini o notiune nu mai putin inventata.
   Da, nu vreau sa ma schimb. Oricat de neasteptate si violente ar fi fluctuatiile vietii mele, intr-o relativitate absoluta cu universul care ma inconjoara, voi ramane acelasi suflet de copil camuflat sub masti zambitoare. Copilul din mine este cel care va trai vesnic, sfidand absolutul iubirii. Nimic nu se pierde, totul se transforma. Totul se transforma, dar totul ramane acelasi. Iar eu am doar un suflet de copil, care refuza sa creasca.

Colectie de vorbe in vant ...

   Ieri  noaptea, pentru ca tot nu ma prindea somnul, am decis sa ridic praf scotocind prin cutiile vechi ca sa imi gasesc vechiul jurnal, cu care totul s-a inceput. Unele fragmente nu le recunosteam, altele nu le puteam intelege, erau prea criptate pentru o anumita decada din viata mea. Dar, sfidand somnul, plictiseala, refularea, am reusit sa selectez cateva fragmente mai reprezentative, care la un moment dat mi'au marcat viata.

[***]

• I get stupid when I don't trust my instincts.
• There was a girl, a little one, a princess. She never had a crown. But I was a princess.
• You are so far away that missing you already brings us closer.
• I'm just a prayer for the paper cranes in this world. So don't ask for more.
• Nu intreba prea multe. Iar intrebarile, raspunsul carora nu vrei sa-l afli, nu le pune deloc.
• What you want defines who you are and when you want nothing - you are noobody.
• Life is pretty good when you believe it is.
• Life is a cage. But I work for freedom.
• Live on impulse. Listen your instincts. 
• When my wild heart wants something, I do it.
• Being alive means suffering.
• Happiness is freedom and there is no happiness when your soul lives in a cage of repression.
• I don't believe love comes from heaven, still it hurts like hell.
• In fiecare om o iubire intreaga isi face prezenta, aceasta il determina sa iubeasca si mai mult. Un singur lucru sa stii : libertatea iubirii este garantata, iar dragostea invinge intotdeauna.
• Durerea e un impuls, nu o fatalitate.
• If life is like a movie, I'm an evil character.
• Gresim atunci cand avem putina intelegere, dar suferim abia cand intelegerea noastra sporeste.
• Nu e mai sarata o lacrima decat gustul marilor deceptii.

Sunt aici pentru a va spune povesti :)

   Ai sa vrei sa cunosti multe lucruri. Ai sa ai de urcat munti si coborat vai, ai sa ai de carat povara singuratatii, sau canonul tacerii si intr-o zi din viata ta ai sa-ti pui intrebarea "De ce?". Si o sa te doara. Ai sa vrei sa stii, sa patrunzi aceasta taina precum ai patrunde intregul univers printr-un bob de roua. Eu stiu ca totul e in zadar. Pentru ca, de fapt, adevarata intrebarii a vietii tale o sa fie " Unde esti tu? Unde te-am pierdut?".

   Ai sa incerci atunci sa te opresti din drum, dar va fi prea tarziu. Pentru ca prea putin te-ai straduit sa intelegi la timpul potrivit. Nu stiu daca o sa intelegi cat de covarsitoare este drama unui vis pierdut, dar cochetez cu gandul ca vei regreta cuvintele nerostite, atingerile care nu au fost sa fie, privirile care s-au ratacit.

   La baza creatiei sta tragedia. Doar ea da culoare nemarginita tulburarilor noastre si sapa in abisul ignorantei. 

Mintea incearca sa uite, pentru ca omiprezenta constiintei apasa asupra inimii si sufletului.  Si din pacate nu putem nega visele pierdute. Dar putem face abstractie de ele, le putem lasa in trecut, pentru a ne concepe un alt viitor.

   Si de fapt, ce sunt toate astea ?! Incercarile de introspectie si analiza in interiorul unor lucruri imperceptibile? Ce valoare au ele?

   SUNT AICI PENTRU A VA SPUNE POVESTI. IAR VOI SUNTETI AICI PENTRU A LE CREDE. NU PENTRU A INCERCA SA CONTURATI CINE SUNT EU CU ADEVARAT. 

Sunt disperat, adica imi fac planuri de trecut.

   Incerc tot timpul sa inving starile depresive, dar as vrea sa ma abandonez total unei tristeti lascive. Vreau sa imi exploatez sufletul pana la limita, pana la decadenta, pana la cunoasterea absoluta a dimensiunilor metafizice. Incercarile permanente de a-mi imbraca tumulturile in vesmintele vorbirii ma ametesc si imi adancesc abisul disperarii. Dar, in acelasi timp, sunt unicele manifestari rodnice ale starilor maladive de depresie care ma invaluie. Prin efectele introspectiilor pe care le declanseaza, ele nu reprezinta un oftat de tristete, ci mai curand un strigat de disperare.
   Incercarile mele de a umple cu suflet formele goale ale cuvintelor sunt epuizante, distructive si infructuoase, dar sunt singurele care ma despart de adormirea cugetului. Iar disperarea, disperarea nu e decat durerea unei sperante care nu este hranita si zadarnicia unui vis imposibil ...

   Draga blog,
   Am sa incep prin sincera prezentare a scuzelor mele pentru ca te-am neglijat ultima perioada :) Nu am facut-o intentionat, crede-ma. Ba din contra, as fi preferat sa imi petrec timpul in compania ta in detrimentul activitatilor pe care am fost nevoita sa le practic ultima vreme :-j.
   Sunt lucruri pe care le facem din pasiune si lucruri pe care le facem din obligatie, insa doar ceea ce este un produs exclusiv al pasiunii si inspiratiei este valoros. Multi oameni se dedica unor lucruri neinteresante, care stirbesc din bucuria creatoare si multi dintre noi fac lucrurile pe  care se simt obligati sa le faca. Asta imi frange inima.

[***]

                                                                          

 Si printre multe acitivitati cotidiene, mi-am facut timp si pentru a gandi la Tine, pentru ca daca nu traiesc pentru a gandi la tine, pentru a contempla ruinele unui sentiment ce m-a coplesit, nu am la ce trai. Am auzit ca de la dragoste la ura e un singur pas. Dar un pas mai mare. Cică. Cred sau nu cred, nu conteaza. Tot ce stiu e ca ura este o forma maladiva a iubirii si chiar daca nu inseamna absenta acesteia, nimic ce rasare din ura nu poate servi ca temelie pentru existenta umana.
   Exista un moment crucial in toate. Un moment crucial al fiecarei zile si al fiecarei iubiri. Cateodata este momentul cand te trezesti sa contemplezi sacrificiul pe care l-ai facut in numele unei iubiri oarbe, a unei inimi surde. Uneori iubirile sunt inexplicabile nu atat prin factura lor, cat prin extraordinarul cu care inima isi alege febletea.  Cert este ca nu suntem siguri niciodata daca o iubire primita sau daruita este si una meritata.
   Iubesc si intelegerea faptului ca iubirea mea se indentifica cu un strigat in vid, cu o chemare in neant, spre culmile absolute ale ignorantei este o durere mai adanca si mai covarsitoare decat insasi povara unei iubiri neampartasite, strivitoare prin profunzimea ranilor vii pe care le lasa in fiecare secunda in sufletul meu.
    Sunt momente in care tind sa cred ca ce-a fost mai greu a trecut si momente in care ma sufoc de la prea mult sentiment. Si ambele aspecte sunt reale. Pentru ca iubirea, chiar daca s-a vindecat, ma poate dobori printr-o covalescenta subita.

   Si o melodie superba de la scumpii, vechii amici 3rei Sud Est ! Au fost vremuri si vremuri ... [:*]

Pour que je m`en fiche

    Si fiecare zi pentru mine e ca o provocare :) Dar atata timp cat ma simt libera sa zbor la altitudini coplesitoare, nu e nimeni in stare sa-mi taie aripile. Sunt zile in care stiu doar sa zambesc.
    Viata e un ansamblu de pareri si situatii trecatoare, care lasa amprente pe sufletul nostru. Ceea ce noi suntem predispusi a crede "nefericire" sau "deceptie" e doar o trecatoare stare a lucrurilor reflectata in sufletul nostru. Trebuie sa invatam a pastra doar partea buna din viata in memorie. Pentru ca atunci suntem fericiti, atunci sentimentele cele mai luminoase ne inobileaza prin beatitudine si maretia lor nu trebuie supusa efemeritatii.

Pe orice mal cresc salcii plangatoare

    E 1 noaptea ... Nu pot sa dorm, am pierdut notiunea somnului demult .  De cand mintea imi este chinuita, prinsa intre nebunie si obsesie. Ratiunea e in antagonism cu fondul irational al fiintei mele, cu zona intima si centrala a subiectivitatii. Un afectism debordant imi marcheaza fiecare zi sub semnul unei iubiri neimplinite, unei iubiri imposibile prin insasi natura sa maladiva. O ratiune care incearca sa domine inima este primul semn al nebuniei .
    Cea mai deplorabila stare este cea de neajutorare. Stiinta de a fi fata in fata cu niste circumstante invincibile este cea mai ucigatoare stare a spiritului. Atunci cand esti lipsit de mijloace de aparare, lipsit de tactica de atac si nu cunosti strategie de razboi, iar campul de lupta este iubirea, atunci esti cel mai vulnerabil om de pe Pamant.

    <<  Sunt un izvor care se revarsa, tulbure si nelinistit mereu, dar inteleg ca vijeliosul izvor de munte ii sperie pe cei slabi, ii face sa le fie frica de noutate, spontanietate si explorare. Poate ca riscul e prea mare, dar aceste tinuturi isi asteapta cuceritorul.
      Sunt un lac linistit de campie. Desi plin mereu de aceeasi apa,  refractar spontanietatii si revolutionarului, calmul pitorescului si frumusetea contemplatoare dau peisajului un colorit tentant. De un calm imperturbabil, acest colt de eden isi asteapta luceafarul sa rasara.
     DAR TOATE APELE AU CULOAREA INECULUI. >>
    
    

Din pacate, ne tragem din maimute :D

      Multumesc prietenei care mi-a aruncat link-ul acestui video, datorita ei m-am amuzat serios pe seama unor "mamifere" cu deget :))

    

     Pacat de Darwin ca nu a apucat sa vada acest video, in acest caz poate isi reformula faimoasa teorie :D

In the land of hopes

     Righ here, standing next to you, face to face ... Why can`t you see me where I stand ... Why can`t you get touched with the world of expectations and feelings I have for you ? You are trying to keep your heart blind and I`m so dissapointed about you do it so well ... Love is the wind beneath my wings, but what a pitty you push me down so strong :) .

     You know, usually people look for money and sex, but I`ve been trying all my life to look for better things. People are just hanging around, obviously without having goals. But I, I feel in love with you and I`ve tried to see you, an imperfect person, perfectly. I was wrong, I understant, I do now. 

     And my heart is still blinded by you, but I`m not gonna step on my pride now. There are  things in life wich we lose just for reaching another ones, wich are much better. Such thing in my life was you, but you aren`t more!

     When the greatest expectations are broken, the greatest possibilities are born.

I am a dreamer and when I wake, you can`t break my spirit, it`s my dreams you take :*

     Azi cu "devoratoarea de filme" [ aia care adoarme la jumatate de film :-j ] :)) ne-am uitat la The Social Network. Si cica "facebook me" , asa era ? :D Cugetam la "feisbucul" nostru nepretuit, care este nepretuit, daca ma gandesc ca nu am rezistat mai mult de jumatate de ora cu profilul dezactivat :D Cand nu esti in-touch cu lumea e ca si cum ai fi cu capul taiat, nu ? Cunoscuta senzatia? :>
     Si ce ne-am face fara o zi, doua, sapte de facebook ? Cum am rezista? Sau cum rezista cei care nu au si nici nu intentioneaza sa aiba vreodata pagina lor in "feisbuci" ? Cred ca sunt ok cu asta, pentru ca noi de fapt am inceput sa pierdem din notiunea realitatii, fiind  tentati de a acorda prioritate unei dimensiuni virtuale. Am pierdut din simtul marilor taceri, marilor linisti care ne imbata cu arome de eternitate si eclipseaza absolutul mortii. In fiecare moment ne apropiem de moarte si intelegerea acestei realitati este cea mai insemnata tulburare metafizica prin care poate trece vreo fiinta vie, daca, desigur, isi pune vreodata aceasta problema. :-??
    So ... ca sa revin la subiect, ce-ar fi sa dam un "remove" total de pe facebook si sa ne batem capul de lucruri mai importante? ;)) Think about it ;)
     P.S. Mai postez cand am timp, ca acuma ma loghez pe facebook si cine stie daca mai am timp :-" :"> Cand hotarasc sa imi dezactivez profilul, va anunt :) Iar pana cand ... FACEBOOK ME ! >:)

Fragmente de deceptie

Vreau sa mor din cauza vietii. O viata in care nu am valoare, e o lume intreaga impotriva mea, o lume care imi cere sa fiu asa cum vrea ea, o lume care imi submineaza orice incercare de autoexprimare. E o lume nebuna, nebuna de tot si uneori incerc sa atribui legaturii mele cu numarul 13 o nuanta nefasta. Teribilul vietii este viteza cu care toate lucrurile si starile se transforma, desi in esenta sunt acelasi grotesc de neimpliniri si deziluzii. Ieri erai fericit, dar a fost o iluzie. A fost doar o confirmare a faptului ca fericit nu poti fi niciodata. Cand lumea iti este mai draga, asteapta-te la cea mai grea deceptie din viata ta. Si cand simti ca traiesti, o simti pentru ca e mai bine sa nu simti decat cum mori.

[...] and a Happy New Year !

     You know,  there`s a new year up there, but I still can`t feel it on my own. There`s nothing changing in my life and sometimes I put my self  face to face with the sad reality - my life is completely the same, never changing and never moving up.

     I don`t believe love comes from heaven still it hurts me like hell. Yes, it hurts me like hell and I think I`d rather be stoned than being so fucken sensible to everything ... I hate everything around me when I know it hurts me x(

    But you know, even it hurts, it still hasn`t killed me so ... Wait me soon with a replay to this fucken life :))

Sa incep cu inceputul :)

          Nu pot sa imi explic existenta acestui blog. Nu sunt un om extraordinar, desi as putea sa fiu. Fiecare ar putea. Am multe de spus, si totusi atat de putine cuvinte. Daca stau sa ma gandesc, acest blog e o  mare provocare :) Ce o sa fac mai departe ? Nu stiu, dar deocamdata nu vreau sa ma complic cu intrebari fara raspuns. Fiecare pas vine cu momentul sau.

        Cum ziceam,  nu sunt o persoana deloc exceptionala :-?? Dar sunt idei care ma tulbura, care imi chinuie imaginatia. Poate e inceputul unei stari de nebunie, desi nu poate, sunt sigur. :)) That`s not the point :D 

       Insirand cuvinte goale, ce din coada au sa sune ... :) Sa-i dam drumul :D <3