Sunt aici pentru a va spune povesti :)

   Ai sa vrei sa cunosti multe lucruri. Ai sa ai de urcat munti si coborat vai, ai sa ai de carat povara singuratatii, sau canonul tacerii si intr-o zi din viata ta ai sa-ti pui intrebarea "De ce?". Si o sa te doara. Ai sa vrei sa stii, sa patrunzi aceasta taina precum ai patrunde intregul univers printr-un bob de roua. Eu stiu ca totul e in zadar. Pentru ca, de fapt, adevarata intrebarii a vietii tale o sa fie " Unde esti tu? Unde te-am pierdut?".

   Ai sa incerci atunci sa te opresti din drum, dar va fi prea tarziu. Pentru ca prea putin te-ai straduit sa intelegi la timpul potrivit. Nu stiu daca o sa intelegi cat de covarsitoare este drama unui vis pierdut, dar cochetez cu gandul ca vei regreta cuvintele nerostite, atingerile care nu au fost sa fie, privirile care s-au ratacit.

   La baza creatiei sta tragedia. Doar ea da culoare nemarginita tulburarilor noastre si sapa in abisul ignorantei. 

Mintea incearca sa uite, pentru ca omiprezenta constiintei apasa asupra inimii si sufletului.  Si din pacate nu putem nega visele pierdute. Dar putem face abstractie de ele, le putem lasa in trecut, pentru a ne concepe un alt viitor.

   Si de fapt, ce sunt toate astea ?! Incercarile de introspectie si analiza in interiorul unor lucruri imperceptibile? Ce valoare au ele?

   SUNT AICI PENTRU A VA SPUNE POVESTI. IAR VOI SUNTETI AICI PENTRU A LE CREDE. NU PENTRU A INCERCA SA CONTURATI CINE SUNT EU CU ADEVARAT.